Mijlocirea sfintilor

 

Intai de toate, sa vedem ce intelegem prin cuvantul „mijlocire”. Cand un protestant aude acest cuvant atribuit sfintilor, aduce aminte ca:

”Unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus”.  I Tim 2:5

În textul de mai sus, se vorbeşte despre jertfa obiectivă sau generală a lui Hristos pentru toţi oamenii: ”Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferită spre răscumpărarea greşalelor de sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii veşnice.” (Evrei 9:15).

Intr-adevar, nimeni in afara de Iisus Hristos nu este mijlocitor inaintea Tatalui, pentru ca nimeni in afara de El nu s-au adus pe sine jertfa pentru mantuirea lumii. Deci, in afara de Hristos, nimeni nu poate mantui de pacate. Cinstind pe sfinti, insa, nu ii punem in locul lui Hristos, nici macar alaturi de El. Cand sfintii se roaga pentru noi, ei tocmai cer lui Hristos ca El sa mijloceasca mantuirea noastra. Ei cer de la Hristos mantuirea noastra. Si, in acest inteles, spunem ca mijlocesc pentru noi. Singurul care mantuieste este Hristos, iar sfintii, prin rugaciunile lor, cer mantuirea noastra, dar nu o dau ei insisi.

Asadar, mijlocirea lui Hristos pentru mântuirea noastră este alta decât cea a sfintilor. Vedem, de exemplu, ca insusi Sfantul Apostol Pavel se numeste „mijlocitor” : “În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi”. (II Cor 5:20). De asemenea, ingerii sunt numiti „mijlocitori”: „Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei” (Iov 33:23). Mai mult decat atat, apostolii sunt numiti si mantuitori: „Pe altii, smulgandu-i din foc, mantuiti-i” (Iuda 1,23); „Doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei” (Romani 11,14); „Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă”.(I Tim 4,16)

Din aceste versete, analizate in context, rezulta ca mijlocirea Mantuitorului nu exclude mijlocirea sfintilor. Iisus Hristos este Mijlocitor ca Mantuitor, in timp ce sfintii sunt mijlocitori ca slujitori ai Domnului, care se roaga Lui pentru credinciosi.

In fapt, sfintii mijlocesc in doua feluri. In primul rand, prin contributiile aduse in lucrarea de mantuire adusa de Hristos; stim ca Dumnezeu lucreaza prin oameni (Iacov 5,19-20; Matei 18,15); astfel, Evanghelia a ajuns pana la noi, prin intermediul sfintilor apostoli, care au propovaduit-o (Fapte 15,7); Dumnezeu a luat trup din Preasfinta Fecioara Maria (Luca 1,42); prin apostoli, Dumnezeu vindeca bolnavi (Fapte 28,9), etc.. In al doilea rand, sfintii mijlocesc prin rugaciunile pe care le aduc lui Dumnezeu, pentru noi. Cum primul tip de mijlocire nu este negat de neoprotestanti, vom detalia cel de-al doilea aspect al mijlocirii sfintilor, anume rugaciunile pentru noi.

Putem spune ca nu sfintii mijlocesc intre noi si Dumnezeu, ci Dumnezeu mijloceste intre noi si sfinti. Sfantul Apostol Pavel spune ca Biserica  este Trupul lui Hristos, toti membrii ei fiind madulare ale sale (I Cor. 12, 4-27 si urm.), astfel ca „Nu poate ochiul sa zica mâinii: N-am trebuinta de tine; sau, iarasi, capul sa zica picioarelor: N-am trebuinta de voi. Ci cu mult mai mult madularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase” (I Cor. 12, 21-22). Daca cei din Imparatia lui Dumnezeu Il au Cap pe Hristos, iar eu nu sunt un trup cu ei, asta inseamna ca nu avem acelasi Cap, ceea ce ma exclude din Trupul lui Hristos. In continuare, acelasi sfant apostol ne spune ca „Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună” (I Cor 12,26) si „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng!” (Romani 12,15). Iar cei care sunt in Imparatia lui Dumnezeu fac parte din aceste madulare, cu care trebuie sa ne bucuram, pentru ca toti care s-au imbracat in Hristos sunt o familie, intre care Hristos mijloceste.
Pentru a contraargumenta opiniile protestante, vom demonstra ca (1) rugaciunile catre oamenii sfinti erau nu numai practicate de primii crestini, ci si recomandate de Insusi Dumnezeu si ca (2) nu exista deosebire intre mijlocirile oamenilor sfinti inainte de moarte si mijlocirile lor din Imparatia lui Dumnezeu.

 

Sa vedem cateva exemple biblice, in care credinciosii cereau rugaciunile altor credinciosi:

 

„Si raspunzând, Simon a zis: Rugati-va voi la Domnul, pentru mine, ca sa nu vina asupra mea nimic din cele ce ati zis”. Fapte 8,24

„Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei”.  Efeseni 6,19

„Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru toate cu cinste să trăim”. Evrei 13,18

„În sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca cuvântul Domnului să se răspândească şi să se preamărească, ca şi la voi”.  II Tes 3,1

„Ajutându-ne şi voi cu rugăciunea pentru noi, aşa încât darul acesta făcut nouă, prin rugăciunea multora, să ne fie prilej de mulţumire adusă de către mulţi, pentru noi”. II Cor 1,11

„Dar a treia căpetenie, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: „Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tăi!„. IV Regi, 1, 13

„Şi a zis tot poporul către Samuel: „Roagă-te pentru robii tăi înaintea Domnului Dumnezeului tău, ca să nu murim”. I Regi 12,19

„Zis-a Faraon: „Eu vă voi lăsa să aduceţi jertfă Domnului Dumnezeului vostru, în pustie, dar să nu vă duceţi departe. Rugaţi-vă dar Domnului pentru mine!„Facerea 8,28

„Regele Sedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Sofonie preotul, fiul lui Maaseia, la Ieremia proorocul, ca să-i zică: „Roagă-te pentru noi Domnului Dumnezeului nostru! Ieremia 37,3

 

Vedem, de asemenea, ca aceste cereri de a se ruga pentru credinciosi au fost ascultate de cei sfinti:

 

Atunci toate căpeteniile oştirii şi Iohanan, fiul lui Carea, şi Azaria, fiul lui Hoşaia, şi tot poporul, de la mic până la mare, au venit şi au zis către Ieremia proorocul: „Roagă-te ca Domnul Dumnezeul tău să ne arate calea pe care să mergem şi ce să facem”. Zis-a către ei Ieremia proorocul: „Ascult şi iată mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cuvântul vostru, şi tot ce vă va răspunde Domnul vă voi spune şi nu voi ascunde de voi nici un cuvânt”. Ieremia 42:1-3

A venit deci poporul la Moise şi a zis: „Am greşit, grăind împotriva Domnului şi împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să depărteze şerpii de la noi”. Şi s-a rugat Moise Domnului pentru popor. Numerii 21,7

Iar Pavel a zis: Ori cu puţin, ori cu mult, eu m-aş ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci şi toţi care mă ascultă astăzi să fie aşa cum sunt şi eu, afară de aceste lanţuri. Fapte 26,29

Şi s-a întors Moise la Domnul şi a zis: „O, Doamne, poporul acesta a săvârşit păcat mare, făcându-şi dumnezeu de aur. Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!” Ieş. 32, 31-32

„Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre„. I Tes., 1, 2-3

„Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele„. Efes., 1, 16-17

„Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră„. II Cor., 13, 9

„Te pomenesc neîncetat, zi şi noapte, în rugăciunile mele”. II Tim., 1, 3

Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Matei 15,22-23

„Căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie”. Filipeni 1:4

„Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică”. Fapte 12:5

„De aceea şi noi, din ziua în care am auzit aceasta, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui, întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească”. Coloseni 1:9

 

Dar, si mai important, vedem ca Insusi Dumnezeu ne sfatuieste sa cerem rugaciunile celor mai sfinti decat noi si ca le asculta acestora rugaciunile:

„Acum deci luaţi şapte viţei şi şapte berbeci şi duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi-le, pentru voi, ardere de tot; iar robul Meu Iov să se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port cu voi după nebunia voastră, întrucât n-aţi vorbit despre Mine aşa de drept cum a vorbit robul Meu Iov”. Iov, 42,8-10

„Pentru că slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte prin multe mulţumiri în faţa lui Dumnezeu; Slăvind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorări, pentru supunerea mărturisirii voastre Evangheliei lui Hristos şi pentru dărnicia împărtăşirii către ei şi către toţi, Se roagă pentru voi, şi vă iubesc pentru harul lui Dumnezeu cel ce prisoseşte la voi”. II Cor 9:12-14

„Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc„. Matei 5,44

Atunci a zis regele Ieroboam către omul lui Dumnezeu: „Îmblânzeşte faţa Domnului Dumnezeului tău şi roagă-te pentru mine, ca să mi se poată întoarce mâna mea la mine”. Şi a îmblânzit omul lui Dumnezeu fata Domnului şi mâna regelui s-a întors la el şi s-a făcut ca şi înainte. III Regi 13,6

„Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind – păcat nu de moarte – să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte”. I Ioan 5,16

„Şi a mai zis Avraam: „Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?” Iar Domnul i-a zis: „Pentru cei zece nu o voi pierde(cetatea)” Facerea 18,32

„Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. „. Iacov, 5, 14

Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. Iacov 5,16

“Va îndemn deci, înainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti oamenii” (I Timotei 2, 1).

„Acum însă dă înapoi femeia omului aceluia, că e prooroc, şi se va ruga pentru tine şi vei fi viu; iar de nu o vei da înapoi, să ştii bine că ai să mori şi tu şi toţi ai tăi!” Fac., 20, 7

Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace. Luca 14,32

Dar Iezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul cel bun să ierte pe tot cel ce şi-a îndreptat inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi, deşi ei n-au curăţirea cerută pentru cele sfinte!” Şi a ascultat Domnul pe Iezechia şi a iertat poporul.  II Cr 30,19-20

Atunci Se mâniase Domnul foarte tare şi pe Aaron, vrând să-l piardă şi pe el; dar m-am rugat eu în vremea aceea şi pentru Aaron. Det 9,20

Şi se va ruga preotul pentru sufletul care a făcut păcat din neştiinţă înaintea Domnului şi va afla milă şi i se va ierta. Numerii 8,28

Şi s-a rugat Elisei şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!” Şi a deschis Domnul ochii slujitorului şi acesta a văzut că tot muntele era plin de cai şi care de foc împrejurul lui Elisei. IV Regi, 6,17

Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc au; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” III Regi 17,1

Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: „Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine”. Iar Elisei a zis: „Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!” (IV Regi 2,9) Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: „Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei!”(IV Regi 2,15)

 

 

Al doilea argument adus de protestanti impotriva rugaciunii catre sfinti este acela ca sfintii se pot ruga pentru noi doar daca sunt in viata, dupa moarte fiind inconstienti.

Lasand la o parte folosirea, de catre neoprotestanti, a cuvantului „mort” ca desemnand trecerea la Domnul, contrara cuvintelor Mantuitorului („Nu a murit, ci doarme” – Luca 8,52), stim ca „Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor, caci toti traiesc in El” (Luca 20:38). Iar acest lucru este marturisit si de evrei, dar si de cele mai multe culte neoprotestante. Astfel, doar adventistii si martorii lui Iehova ar putea aduce ca argument inconstienta sufletului dupa moarte. Insa, desi marturisesc la fel ca noi, majoritatea cultelor isi schimba, brusc, invatatura de credinta atunci cand vine vorba de mijlocirea sfintilor. Contrar invataturii Mantuitorului, care spune despre fiica lui Iair „Nu a murit, ci doarme” (Luca 8,52), ei ii numesc „morti”. După ce însăşi viaţa şi cauza vieţii a fost socotită între morţi, nu mai numim morţi pe cei care au adormit întru nădejdea învierii şi cu credinţă în El.

 

Sa vedem cateva exemple ale rugaciunii catre sfintii din Ceruri:

„Veseleşte-te de ea, cerule, şi voi, sfinţi şi apostoli şi profeţi; că judecata voastră asupră-i a judecat-o Dumnezeu!” (Apoc 18:20)

Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta.  (Matei 27:47)

Daca evreii credeau ca Mantuitorul il striga pe Sfantul Prooroc Ilie, inseamna ca aceasta practica nu era neobisnuita. Ar fi interesant de ce protestantii nu se roaga Sfantului Ilie, din moment ce acesta este viu si cu duhul, si cu trupul, fiind rapit la cer.

„Strigă acum, dacă o fi cineva care să-ţi răspundă. Către care din sfinţii îngeri te vei îndrepta?” Iov 5,1

Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea,pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. […] Iar el a zis:Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. (Luca 16, 19-30).

Din aceasta parabola, putem trage unele concluzii:

1. Bogatul, desi mort, era constient (suferea, stia ca are 5 frati si isi amintea de faptele lui rele);

2. Bogatul s-a rugat unui sfant care era, si el, mort trupeste, dar care stia faptele bogatului (deci vedea ce se intampla pe pamant).

3. Bogatul s-a rugat pentru familia lui ramasa pe pamant, desi nici macar nu era sfant.

Deci, in viata de apoi, oamenii se pot ruga pentru cei ramasi pe pamant, mai ales daca au ajuns aproape de Dumnezeu. Si cum sa nu se roage pentru ceilalti, daca in timpul vietii au facut-o?

Unii cred ca aceasta parabola contine simple simboluri. Dar oare ar fi folosit Domnul Iisus niste simboluri idolatre, care sa ii sminteasca pe crestini ? Dumnezeu este Adevarul (Ioan 14:6), iar adevarul nu se alatura minciunii.

Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, şi a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, şi s-au lipit de noi relele. (Baruh 3:4)

 

Cea mai evidenta dovada a constientei sufletului, dupa moarte, este constienta lui Hristos intre moarte si Inviere.

 

Sa vedem si alte dovezi biblice ale constientei sufletelor, dupa moarte:

Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.  Matei 17:3

“Pentru aceasta s-a binevestit si mortilor, ca sa fie judecati ca oameni, dupa trup, dar ca sa vieze, dupa Dumnezeu, cu duhul” (I Petru 4, 6).

„Omorat fiind cu trupul, dar viu facut cu duhul, cu care S-a coborat si a propovaduit si duhurilor tinute in inchisoare” (I Petru 3, 18-19).

La savarsirea invierilor, Hristos i-a strigat pe cei care murisera ca si cum acestia il auzeau:“Lazare, vino afara!“, „Tinere, tie iti zic, scoala-te!„.

Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.  Luca 15:10

Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. Luca 23:43

Dupa cum putem deduce, talharul nu avea sa doarma pana la cea de-a doua Venire, ci sa fie cu Hristos, in Imparatia Sa, inca de atunci.

De asemenea,vedem ca cei 24 de batrani sunt constienti. (Apoc 5:8-9 ;  Apoc 4:10-11; )

Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? (Apoc 6:9-11).

Din aceste versete, rezulta ca:

1. Sfintii sunt constienti de felul in care au murit.

2. Sfintii sunt indignati de felul in care au murit (deci au, in continuare, sentimente).

3. Sfintii cer pedepsirea ucigasilor (deci stiu ca inca nu au fost pedepsiti).

Deci, de ce nu s-ar ruga, cu atat mai mult, pentru binele crestinilor?

 

Iar vederea visului astfel era: că Onia, care fusese arhiereu, om bun, blând, cucernic la chip şi cu obiceiuri bune şi la vorbă cuvios, care din pruncie s-a nevoit întru toate lucrurile faptei bune, cu mâinile întinse se ruga pentru toată adunarea Evreilor. II Mac 15:12-14

Cum am putea crede despre sfinti ca odata intrati în împaratia cerurilor si vietuind alaturi de Hristos, nu le mai pasa de nimeni si de nimic din lumea aceasta?

 

In ciuda atator dovezi, protestantii aduc cateva versete din Eclesiast, cum ar fi:

„Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat. Şi dragostea lor, ura lor şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare”.  Ecl 9.5-6

Aici, autorul se refera la faptul ca mortii nu vor mai beneficia de lucrurile lumesti. Aceasta reiese clar din faptul ca „parte de rasplata nu mai au” (noi stim ca fiecare ne vom lua rasplata, in ziua Judecatii). Insa cel mai important lucru este ca aceasta scriere este din Vechiul Testament, cand nimeni nu se mantuia, ci toti mergeau in iad. Era normal ca starea credinciosilor, dupa moarte, sa fie diferita de starea lor dupa venirea lui Hristos. In Noul Testament, ni se spune clar ca  „s-a binevestit si mortilor (I Petru 4, 6).

 

Parabola despre iconomul necredincios. Ev. Luca 16,1-9.
Si zicea si catre ucenicii Sai: Era un om bogat care avea un iconom si acesta a fost parat lui ca-i risipeste avutiile.
Si chemandu-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Da-mi socoteala de iconomia ta, caci nu mai poti sa fii iconom.
Iar iconomul a zis in sine: Ce voi face ca stapanul meu ia iconomia de la mine? Sa sap, nu pot; sa cersesc, mi-e rusine. Stiu ce voi face, ca sa ma primeasca in casele lor, cand voi fi scos din iconomie.
Si chemand la sine, unul cate unul, pe datornicii stapanului sau, a zis celui dintai: Cat esti dator stapanului meu?
Iar el a zis: O suta de masuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ti zapisul si, sezand, scrie degraba cincizeci.
Dupa aceea a zis altuia: Dar tu, cat esti dator? El i-a spus: O suta de masuri de grau. Zis-a iconomul: Ia-ti zapisul si scrie optzeci.
Si a laudat stapanul pe iconomul cel nedrept, caci a lucrat intelepteste. Caci fiii veacului acestuia sunt mai intelepti in neamul lor decat fiii luminii.
Si Eu zic voua: Faceti-va prieteni cu bogatia nedreapta, ca atunci, cand veti parasi viata, sa va primeasca ei in corturile cele vesnice.

Asadar, cand Stapanul nu ne va primi in Imparatie, fiii lui (sfintii) ne vor primi.

 

Anul 204 – Hippolytus din Roma(Despre Daniel 11:20):

„[Rugandu-se celor 3 prieteni ai lui Daniel] Ganditi-va la mine, va implor, ca sa pot fi, ca si voi, martir”.

Origen:

„Dar nu numai Hristos se roaga pentru cei ce se roaga cu sinceritate,dar si ingerii…ca si sufletele sfintilor care au adormit” (Rugaciune 11 [233 i.Hr]).

In catacomba Sfantului Sebastian, s-au pastrat in conditii bune si trei mausoleumuri si un zid pe care sunt inscriptionate rugaciunile credinciosilor catre Sfintii Petru si Pavel, datate in secolele III si IV.

 

Surse:

Pr. Cleopa – Calauza in credinta ortodoxa

 

Anunțuri