Despre Sfanta Traditie

” Sa va feriti de orice frate care umbla fara rânduiala si nu dupa traditia pe care ati primit-o de la noi.” (2 Tes. 3,6)

Partea 2  Partea 3

În fiecare controversã doctrinarã a Bisericii primare, neîntelegerile au fost lãmurite nu printr-un apel la un text scriptural nud, ci prin interpretarea Scripturilor în contextul vietii dinamice a Bisericii. Întrebarea nu este, si nici nu a fost vreodatã, “Ce spun Scripturile?”, ci “Ce înseamnã Scripturile?”.

Întrebarea nu este care este mai mare, Biblia sau Tradiţia. Am văzut că Tradiţia include Biblia şi se bazează pe ea. Adevărata întrebare este cine este mai mare, eu sau Biserica? Protestantul sau neoprotestantul modern este învatat să interpreteze singur Biblia. Spiritul veacului nostru îl face pe om masura tuturor lucrurilor. Curentul istoric al Renaşterii a inceput in lumea catolică şi s-a continuat în cea protestantă. O anumită exaltare a omului, un anumit umanism străbate toată istoria, practică şi învăţătura protestantismului, asa cum acesta s-a manifestat pe vremea lui Luther şi cum se manifestă în zilele noastre.
În opoziţie cu acest curent, in Ortodoxie se recunoaste că Biserica este mai mare decât individul. Ortodoxul recunoaste că învăţătura şi practica de sute sau mii de ani a Bisericii este mai presus de capacitatea lui de a întelege, interpreta sau inventa. În ultima instanţă, ortodoxului i se cere sa dea dovadă de o umilintă care este străină spiritului acestui veac.

Traditia Apostolilor este matricea de interpretare competentã în cadrul cãreia Scripturile sunt corect întelese. Scripturile Vechiului si Noului Testament sunt elementul scris primar– si cu sigurantã normativ – al traditiei apostolice. Luate din contextul interpretativ necesar, Scripturile devin un set de texte strãvechi, deschise la tot atâtea interpretãri câte poate sã conceapã mintea omeneascã. Reforma nu a înlãturat traditia; pur si simplu a înlocuit traditia Apostolilor si Pãrintilor Bisericii primare cu traditiile nominalistilor si umanistilor din secolul al XVI-lea.

Asadar, intrebarea este nu dacă am incălcat Sola Scriptura prin folosirea unei tradiţii (suntem siliţi să o facem), ci care este tradiţia pe care o folosim. Predicătorul, invăţatorul sau preotul nu ne explică doar Biblia, ci Biblia aşa cum este ea inteleasa şi interpretata in tradiţia acelei biserici.Vom accepta tradiţia introdusă acum treizeci de ani de un predicător popular, sau tradiţia Părinţilor Bisericii, tradiţie care a rezistat la 1800 sau 1500 de ani de istorie?

Scrierile Sfintilor Părinti si ale apologetilor din vechime sunt pline de mărturii, care dovedesc că Sfânta Traditie s-a bucurat totdeauna, în Biserica crestină, de aceeasi înaltă pretuire:

– Sfantul Apostol Luca spune ca Evanghelia scrisa de el a fost, de fapt, scrisa dupa Sfânta Traditie a Bisericii primare: „Deoarece multi s-au încercat sa alcatuiasca o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, asa cum ni le-au lasat cei ce le-au vazut de la început si au fost slujitori ai Cuvântului, am gasit si eu cu cale, prea puternice Teofile, dupa ce am urmarit cu de-amanuntul de la început, sa ti le scriu pe rând, ca sa te încredintezi despre temeinicia învataturii pe care ai primit-o” (Luca 1, 1-4)

– Sfântul Ignatie Teoforul, Părinte Apostolic, ucenic al apostolilor (f 107 d.Hr.), dupa cum ne mărturiseste istoricul Eusebiu dm Cezareea, îndemna pe credinciosii de pe vremea sa să se ferească de învătăturile ereticilor si să păzească numai Traditia apostolică;

– Sfântul Policarp, episcop al Smirnei, tot un Părinte Apostolic (f 156 d.Hr.), după mărturia aceluiasi istoric, a predat credinciosilor săi aceleasi cuvinte (învătături) pe care le-a auzit el direct de la apostoli;

– Hegesip, ne mărturiseste tot Eusebiu de Cezareea, s-a sârguit să adune la un loc toate traditiile apostolice, si a adunat mai multe din ele în cinci cărti, care, însă, cu timpul, s-au pierdut;

– Sfântul Irineu (f 202 d.Hr.) mărturiseste pentru traditie în scrierile sale: „Toti care voiesc să cunoască adevărul, trebuie să se îndrepte către Traditia apostolica, în toată lumea cunoscută”;

– Origen (+ 254 d.Hr.) scria: „Să fie păstrată Traditia bisericească predată prin ordinea succesiunii de la apostoli, care exista în biserici până în ziua de astăzi”.

– Sfântul Vasile cel Mare (f 379) mărturisea: „Dintre dogmele si propovăduirile pastrate în Biserica, unele le avem din doctrina cea scrisă, iar altele le-am primit din Traditia apostolilor, prin succesiune, în taină, nescrise; si acelea si acestea au aceeasi putere către evlavie”.

– Sfântul Epifanie (f 403 d.Hr.) zicea: „Trebuie păstrată Traditia, pentru că nu este cu putintă a afla toate în Sfânta Scriptură; Sfintii Apostoli au depus unele în scrisori, altele în Traditie…”.

– Sfântul Ioan Gură de Aur (f 407) scrie: „De aici (din II Tes. 2, 15) se vede că Apostolii n-au predat toate prin scrisoare, ci multe fară scrisori, dar si acestea nescrise sunt demne de crezare. Dacă este Traditie, atunci nu căuta nimic mai mult”.

– Sfântul Grigorie de Nyssa (+ 394) scria: „Avem Traditia ajunsă la noi de la pârinti, ca o mostenire prin succesiune de la apostoli, transmisă prin sfintii ce au urmat .

– Clement Alexandrinul (f 215 d.Hr.) zice: „Aceia care explică Scriptura contra Traditiei bisericesti, au stricat norma adevarului.

– Tot asa de hotârât în această privintă scria si Sfântul Ciprian (+ 258): „Dacă ne vom îndrepta noi la izvorul Traditiei dumnezeiesti, atunci se va curma rătăcirea omeneasca”.

Protestantii s-au rupt de viata tainica a Bisericii, respingând astfel mijloacele pentru primirea Sfântului Duh, respingând cu încapatânare întelegerea Scripturii asa cum a fost ea facuta de catre cei care au perseverat într-o viata prin Duhul, Apostolii si mai apoi Sfintii Parinti.

Când într-un sat se deschide o nouă biserică ortodoxă, preotul nu inventează un nou program de servicii religioase. El oficiază aceeaşi slujbă ca in zecile de mii de biserici ortodoxe de aproape două mii de ani. Participând la această slujbă, ajung să simt cea ce au simţit şi să gândesc ceea ce au gândit milioane de credincioşi ortodocşi de-a lungul veacurilor. Aceasta este unitatea Bisericii, o unitate si comuniune care transcende nu numai distanţele, ci şi veacurile. De aceea, ortodocşii nu ascultă de o oarecare tradiţie, ci de Sfânta Tradiţie.

Pentru Evanghelici, crestinismul este un “sistem de adevãr” care e “ infailibil pãstrat” numai în Scripturã. Pentru Pãrintii Ortodocsi însã, crestinismul nu este un “sistem”, ci viatã în Hristos. Nu o imitare eticã a lui Hristos, ci o unire organicã cu El în Trupul Sãu, Biserica. Aceastã viatã nu poate fi redusã numai la idei enuntate în scris.
Prin urmare, a reduce crestinismul la un set de idei ce pot fi continute într-o carte înseamnã a “mutila însãsi Evanghelia” – adicã a o vãduvi de chiar viata sa: pentru cã litera ucide, iar duhul face viu. (2 Corinteni 3:6)

Traditia nu este altceva decât Evanghelia trãitã de-a lungul istoriei. Nu se cade ca eu sã judec traditia apostolicã si sã decid cum sau dacã s-o includ în traditia mea religioasã; mai degrabã este sfânta traditie aceea care mã judecã si îmi cere socotealã pentru felul în care am valorificat “acea Zestre Bunã” care a fost încredintatã crestinilor.

 

Surse:

Orthologia, Pr. Cleopa – Calauza in credinta ortodoxa

Anunțuri